Tacerile toamnei

Tacerile toamnei

In tacerea dintre doua clipe,
Alunecam fara sa stiu
Unde ma voi opri,
In ce moment al toamnei...

Poate in acela cand,
Mireasma strugurilor a explodat,
Poate atunci cand ,
Fosnetul frununzelor m-a surprins.

Poate in diminetata

Ce miroasea a tine...
Sau poate cand ploaia
M-a oprit.

Cu degete fine 
Tacerea toamnei 
Ma mangaie
Ca o mangaiere de nisip.

Cu soapte ruginii imi spune:
Nu -mi calca sperantele aramii!
Nu-mi distruge mirajul cenusiu!
Aici se viseaza ...
Si ploua cu taceri!