Singuratatea frunzei

siSinguratatea frunzei

Ne cerne toamna si discerne,

De ganduri rele cugetam

Ne furisam tacuti prin parcuri

Covorul galben , maculam.

 

Pe alei stau rastignite

Iluzii din trecuta vara,

Si mi-e un dor nespus de soare,

Si mi-e un fel de nemiscare...

 

Ma intristeaza frunza care cade

Singuratatea ei apasa

Ma-ngrijoreaza acum copacii goi,

Si frunzele uscate in noroi.

 

Ma coplesete acea stare

Vinovati sunem noi oare?

Ca toate se petrec si trec,

Prin noi departe in valtoare?

 

Incerc s-alin durerea  pomului solitar

Si frunza s-o lipesc la loc 

Ca prin caderea ei facuse o rana

Si as vrea s-o vindec printr-un vers.