Raiul nostru

Raiul nostru

 

Stau aici ca intr-un pustiu sonor. si gandesc tone de ganduri... cine sunt? cine eram ieri? cine am fost in copilarie? ce am ajuns? ce am vrut sa ajung? ce voi deveni?

Si toate aceste intrebari la care am si raspunsuri fac acum ca lumina soarelui tomnatic sa se scurga lenes prin crengile artarului din fata casei.

Lumina patrunde , ajunge acolo unde o lasi... sa ajunga.

Soarele e minunea de a renaste in fiecare zi . Oricat de obosit sau de batran  s-ar simti , nu uita sa apara si sa ne incalzeasca pe toti la fel; sa ne reaminteasca ca orice ar fi incepe o noua zi...

Incepe ziua , lasand lumina sa te invaluie , lasa-ti sufletul cupris de nostalgii si de batranetea blanda a toamnei...

Toamna are darul de ne linisti putin de a ne face sa meditam la zborul timpului

Nu-i asa ca toamna asta este frumoasa doar pentru ca ochii tai o privesc altfel? mai curiosi si mai compatimitori cu copacii care-si pierd straiele? Tocmai acum cand un pictor vrajit ii colorase hainele in cele mai nebabuite acorduri de culori.

Cea mai frumoasa priveliste de toamna am intalnit-o pe traseul feroviar oravita-anina , in perioada asta de mijloc de octombrie, parca nici privirea nu e in stare sa cuprinda atata frumusete, a muntilor si padurilor , culori etajate si minunat imbinate...

Dumnezeu e in caderea blanda a frunzelor, e in fiecare strop de ploaie care ne bate in geam molcom.Si  frumusetea e la fel... sau nu mai avem noi ochi s-o vedem?

Natura e raiul pe pamant, raiul nostru lasat sa avem grija de el!