Cuvinte ratacite

Cuvinte ratacite

 

Vorbele tale mi-aduc alinare

E-un cantec nou , minunat

Tot ce aud imi umple de lumina

Lumea in care am plecat..

 

Urmele gandurilor tale,

Raman tacute-n intr-un ieri,

De-acolo le adun

Gingas in cosul sufletului le asez, 

Si inserarea blnada  le invaluie.

 

Ma uit spre cer

Dar nu zaresc un semn

E-o ceata-n suflet

E prea mult si prea aproape.

 

Deloc nu simt si nu mai vad

Ma cuprinde nelinistea

Cum as putea trai cu lipsa ta

Oare te-as putea uita?

 

Ascult clipa,

Printre genele inserarii

Norii in pictez in gand

Vad un turn in departare

Si-l privesc increzatoare

Ca acolo cineva

Inaintea mea era

Si o urma a lasat.

 

Alteori racoarea seriI

Ma doare ca un gand,

Pe are ieri l am ucis,

Si lacrima din urma lui,

N-a apucat sa mi curga pe fata.

 

Cuvintele mi s-au ratacit

Intr-un poem pe care nu l -am scris

Intorc filele povestii,

Si -mi alung temerile.